To Top

Atracții turistice - Conacele

Conacul Farkas-Konnáth

Are o verandă deschisă, proeminentă, păstrată în stilul său original, cu două timpanii sprijinite pe stâlpi groase și o scară. Clădirea, orientată spre sud-est, la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost cumpărată de consiliul local de la familia Konnáth pentru a funcționa ca școală elementară. Conacul a fost construit probabil la cumpăna dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea sau în prima jumătate a secolului al XVIII-lea.

Conacul Bernáld

În zilele noastre încă se văd fragmente rămase din zidul de piatră care împrejmuia cândva clădirea, care servea ca sistem de apărare, cu stauetele originale ale porții de piatră. Cadrane solare romane de pe peretele drept al conacului reprezintă o curiozitate. Familia Bernáld a păstrat vechea credință catolică și, până la renașterea bisericii catolice, camera boltită din est a servit drept capelă pentru credincioșii catolici din partea de jos a satului. Actualii proprietari au păstrat-o cu grijă conservându-i starea.

Conacul Molnár-Magyaróssy

A fost construit de către grănicerii secui în primul deceniu al anilor 1800 pentru husarii lor staționați în Cernat. Interiorul vast este cunoscut și astăzi sub numele de "egzertzirplatz", sau teren de antrenament. În această grădină se antrenau soldații de cavalerie. Pe locul respectiv se aflau două grajduri mari, dimensionate pentru a găzdui 50 de cai, și două șure. Conacul a fost construit din piatră și cărămidă, în stil neoclasic, cu acoperiș de țiglă și două hornuri. Intrarea principală a clădirii se află în partea de nord-vest. Poarta sa monumentală din piatră se află și astăzi în picioare.

Conacul Daniel Isván

În centrul comunei, vizavi de Statuia Eroilor, conacul familiei Isvan Daniel, construit în 1861 în stil neoclasic și renovat de către Primărie, servește acum drept bibliotecă comunală. În data de 2 iunie 2013, pe fațada clădirii dinspre stradă a fost dezvelit relieful lui Lajos Sylvester, un ziarist renumit, născut în Cernat, opera sculptorului Mihály Vargha, iar instituția a fost redenumită Biblioteca Comunală Sylvester Lajos.

Conacul Ignác Cseh

Conacul familiei Ignác Cseh a fost construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea pe latura vestică a pieței principale al comunei, cu o intrare principală centrală, lucrată pe strung, din lemn, cu stâlpi de lemn groși. A fost construit din piatră și cărămidă, cu acoperiș din țiglă și cu horn. Este un conac cu mai multe nivele. A fost moștenit de familiile Cseh, Fekete și Kelemen. Proprietarii actuali, Béla și EnikőCsáki, îl administrează ca o casă de familie și casă de oaspeți (pensiune).

Conacul Damokos-Eperjessy

Conacul este o clădire impunătoare, unitară, construită din piatră și cărămidă pe o fundație lată de piatră. Porticul său orientat spre est are piloane ornamentate cu un timpan cu fronton, în care este încastrat un tavan dreptunghiular sculptat. Intrarea principală este orientată spre vest, cu uși mari în stil neoclasic.

Conacul  Mihály Damokos

Conacul Mihály Damokos se află, de asemenea, în partea de sus a satului, vizavi de Conacul Damokos-Cseh. A fost construit în 1848 pe un teren frumos, pe partea stângă a drumului. Conacul precedent se afla mai aproape de drum, paralel cu gardul de piatră. Acesta a fost complet demolat, iar conacul, care se află și astăzi în picioare, a fost reconstruit cu 30 m mai sus de Mihály Damokos Jr. Conacul poartă urme ale stilului neoclasic, cu un pridvor proeminent și un timpan cu fronton susținut de patru piloane groase. În prezent este restaurat și este folosit ca locuință privată.

Conacul János Damokos

Se estimează că fost construit între anii 1835 și 1840. Este o clădire neoclasică tipică, cu un pridvor semicircular proeminent, sprijinit pe patru piloane groase și cu un capăt cu fronton. A fost construită din piatră și cărămidă. Un gard de piatră, construit de János Damokos din pietrele castelului demolat, protejează situl de-a lungul frontului vestic. Stâlpii masivi din piatră ai porții au fost demolați în anii 1960.

Conacul Gyula Damokos

Nu departe de colțul din dreapta al conacului se află un tei cu frunze mari, cunoscut pentru coroana sa care se întindă până la sol. Legenda spune că a fost plantat în 1882 în memoria și în onoarea lui Mór Jókai, în prezența acestuia. Potrivit tradiției, Mór Jókai a stat aici și a scris despre experiențele sale în romanul său, intitulat ”Damokosok”, publicat în 1882.

În 1973, în acest conac și în parcul care îl înconjoară, și-a deschis porțile Muzeul Paul Haszmann.

Conacul Damokos-Cseh

János Damokos și soția sa, Maria Bartha, trebuie să fi reconstruit vechiul conac pe o fundație groasă de piatră, cu ziduri din lemn, după marile cutremure din 1802 și 1830. Fostul conac de dinainte de 1838 a fost construit probabil în secolul al XVII-lea sau la începutul secolului al XVIII-lea. Acest lucru este evidențiat de fragmentele de ancadramente de ferestre și uși din piatră sculptate artistic în stil renascentist târziu, care au fost inserate în 1838 în ferestrele și cadrele de la subsolul conacului ca material de construcție reutilizabil. Forma sa, vizibilă și astăzi, este uniformă și are caracteristici neoclasice tipice. Pridvorul proeminent are un fronton semicircular cu o ornamentație semicirculară în formă de rază de soare construit pe patru piloane groase.

Conacul DamokosDénes

Conacul DamokosDénes este situat în centrul satului, lângă biserica fortificată. Față de intrarea principală, cu poarta cu patru piloane, se află clădirea conacului, cu grajdul mare, magazia pentru căruțe și mașini în dreapta, grajdurile pentru vaci și cai în stânga și câte o șură mare la vest și la est. Astăzi nu mai există nimic din toate acestea. Acestea au fost demolate și în locul lor s-au construit locuințe, îngustând astfel curtea, cândva spațioasă, și înghesuind clădirea clasificată ca monument istoric,  între blocuri. În prezent, conacul găzduiește consiliul local al comunei și primăria.

Cetate Ika

La capătul nordic din Cernatul de Sus, deasupra confluenței dintre pârâul Ika și pârâul Cernat sau Pârâul Mare, se află un munte numit ”Várbérc” (Piscul Cetății), pe care se află Cetatea Ika, un monument recent restaurat, în stare relativ intactă din Comitatul Trei Scaune de odinioară, în prezent Județul Covasna, sau, așa cum îl numesc localnicii, Turnul Trunchiat din Cernat.

Cetatea este o fortăreață lungită, cu ziduri paralele, curbată la capetele sale înguste, cu turnuri atașate la zidurile cetății pe laturile de est și de vest. Săpăturile și amenajările din jurul turnului sudic au scos la iveală un bogat material arheologicconstituit din fragmente de ceramică, cuie, vârfuri de săgeți, ace de bronz și o cataramă de centură. Explorarea unei părți din zidul vechi al cetății arată că turnul cilindric al cetății a fost construit mai târziu, probabil în secolul al XIV-lea. Cetatea propriu-zisă este mai veche decât acesta, datând probabil din secolul al XIII-lea. Cetatea Ika trebuie considerat, ca fiind o fortăreață majoră.

Este posibil să își fi primit numele actual după prăbușirea părții superioare a turnului sudic, deoarece a fost denumit Cetatea Trunchiată, începând cu secolul al XVIII-lea, în timp ce numele de Cetatea Ika i-a fost atribuit în primul rând de János Ferenntzi și, mai târziu, de Balázs Orbán, cu referire la legendara căpetenie Ika.

Cetatea este asociată cu nenumărate credințe populare, crezându-se odinioară că este protejat de o forță invizibilă și că nicio piatră mișcată nu poate rămâne nepedepsită. Potrivit uneia dintre aceste povești populare, morarul care locuia sub poalele cetății, supărat de soția sa isterică, a decis să spargă fața nordică a cetății ca acesta să cadă pe moară și să o dărme, dar abia s-a atins cu mâna de pietre, mâinile sale s-au uscat, iaro ploaie torențială bruscă a măturat moara împreună cu soția morarului. O altă poveste spune că, pe fondul unui pariu făcut, un flăcău a început să dărâme vârful cetății, dar a fost doborât instantaneu de un fulger venit din senin. Aceste povești șilegende păstrate în folclor și credința populară, au protejat castelul de distrugerea finală.

Au existat, de asemenea, legende despre construcția castelului. Potrivit uneia dintre ele, acesta a fost construit de niște uriași. Aceștia erau "atât de mari încât unul dintre ei stătea cu un picior în pârâu și îi dădea pietrele tovarășului său, care le punea în zidurile turnului din vârful dealului". De asemenea, s-a consemnato poveste, conform căreia cetatea a fost construită de unul dintrecomandanții regelui Póka, care a fugit din Cetatea Balvanyos, dar nu a trăit mult timp acolo, deoarece a fost ucis într-o bătălie purtată în apropiere. Numele său este încă păstrat ca o denumire de loc,”Movila lui Póka” de pe lângă drumul spre Târgu Secuiesc. Potrivit unei alte legende, o vreme un uriaș înaripat s-a mutat în turn, după care a urmat un șarpe uriaș, care area atât de mare, încât și-a înfășurat coada în jurul turnului și și-a aplecat capul pentru a bea din pârâu. Acesta a pus stăpânire asupra locului, iar legenda spune că la un moment dat un cavaler, venit de departe, pe nume Ika Viteazul, l-a ucis.

Exista o tradiție printre morarii din jurul cetății, conform căreia în pivnițele de sub turn se găsesc multe comori, păstrate în lăzi, dar aceastecomori sunt păzite de doi cocoși magici, un cocoș roșu și unul negru, iar când unul doarme, celălalt este treaz. Dacă cineva se apropie de ușa pivniței, cocoșul de pază cântă dând semnalul de primejdie și ușa de fier se închide imediat.

Pe scurt despre Cernat

Satul Cernat este situat la poalele Munților Bodoc, pe malul drept al Râului Negru și în valea pârâului afluent al acestuia, râul Cernat. Este traversat de Drumul Național nr. 11, ș se află la 10 km de Târgu Secuiesc și la 35 km de Sfântu Gheorghe. Limitele administrative ale comunei includ Cernatul de Jos și Cernatul de Sus, și două localități învecinate, Albiș și Icafalău.

Prima mențiune scrisă despre Cernatul de Jos datează din 1332. Deja în Evul Mediu era una dintre cele mai prestigioase așezări din regiune.

Cernatul de Sus se află în partea superioară a văii pârâului Cernat, pe malul stâng al pârâului. Cea mai veche mențiune scrisă despre sat datează din prima jumătate a secolului al XV-lea, când era consemnat sub denumirea de Felsewcharnathon și era considerată o așezare de dimensiuni medii.

Albis este situat între Cernatul de Jos și Dalnic, la poalele Colinei de Piatră (Kövesdomb), la 500 m de Cernat, pe partea dreaptă a drumului național 11. Numele satului este menționat pentru prima dată în regestrul din anul 1567.

Icafalău este situat în valea pârâului Furus, care curge de pe versantul estic al Munților Bodoc, și este accesibil din Cernatul de Sus, la 3,5 km distanță de acesta, și la 8 km de drumul național 11. Prima mențiune documentară a satului datează din 1332.

      MIKEWEB1           ©  Mike Web        Flag Counter

PRIMĂRIA COMUNEI CERNAT

© All Rights Reserved

 

Sign in to your account